Ce mancare s-o gasi la englezi in casa…

In seara asta a venit pe la mine o prietena englezoaica, sa-i ofer niste mamaliga cu branza. Am facut mamaliga de fatza cu ea, sa vada cum se face. I-am explicat ca mai acus o sa sara multi stropi si ca sa evit, tot mestec. Ea intreaba:

-Si tre sa mesteci asa mereu?

-Depinde. Daca te simti cu chef sa mori, nu e nevoie sa mesteci.

Apoi ea s-a dus pe telefon sa raspunda la niste mesaje si fix tura asta n-au sarit stropi din mamaliga mea. Tura trecuta mi-au ajuns si in cap, acum a fost totul pasnic. Dar am zis ca atata timp cat fierbe ceva acolo si ajung sa mananc, e ok. Termina fata cu mesajele, vine iar la bucatarie, vede ca tot mestec, e gata mamaliga, o invat cum sa adauge branza, gusta si-mi zice entuziasmata:

-Aha! Deci tu chiar stii sa gatesti! Dar faci misto ca sa-ti faca altii de mancare!

-Shh, sa nu spui asta de fatza cu un barbat, ii zic eu.

Acuma stau si ma gandesc… Fata sta cu parintii. Voi va dati seama cam ce hal de mancare o fi in casa aia, de eu am trecut drept o talentata bucatareasa?

Cum se trateaza magarii in afaceri

Mai pe la inceputul lunii am aflat eu ca exista vanzatori care lucreaza doar bazat pe comision. M-am gandit sa-mi extind afacerea spre B2B, asa ca am cautat pe Google un site care sa faca legatura intre cerere si oferta.

Esti frumoasa ca razboiul

In perioada in care am stat in Grecia, am lucrat cu refugiati de prin Siria si Irak. Din tot cardul ala de oameni, m-am imprietenit cu un baiat din Irak. Ne avem pe Facebook, inca vorbim.

Eu-s curioasa despre orice subiect in lumea asta. Asa ca l-am intrebat asta seara ce l-a atras la fosta lui din Iraq.

Raspunsul lui: parul. Il avea asa, ca tine. Si e slaba. Asa ca tine.

Mi s-a mai spus ca-mi sta parul naspa. Dar va dati seama cam cat de groaznic imi sta, de o fata dintr-o zona in care e razboi, il are la fel de aranjat ca mine? Arat de parca mi-ar fi explodat ceva in fata, aproape la propriu! Si mai stiati ca in Grecia am fost asa slaba incat aratam ca o femeie ce a trecut prin razboi?

Acum inteleg de ce imi vorbea toata lumea in arabeste pe acolo. Chiar si grecii mi se adresau de parca eram refugiata. 😀

 

 

Cum stii daca…

Te-ai intrebat vreodata daca esti prea urat? Daca faci prea mult zgomot? Sau daca esti pur si simplu un animal salbatic? Eu nu, dar viata insista sa raspunda neintrebata. Asadar, in seara aceasta avem seria de „cum stii daca…”

Misterul sosetei singuratice

Mai demult un pic, am spalat niste haine. Fiindca n-am unde le intinde, cand se termina masina, efectiv arunc hainele pe jos, care incotro, sa se usuce. Cand imi amintesc, le si intorc, sa se usuce pe ambele parti.

Ieri a fost vineri

Vineri trebuie sa sun un client si sambata am un eveniment de marketing pentru firma. La asta ma gandesc de 2 saptamani incoace. Printre altele, discut zilnic cu hoarde de oameni care intreaba diverse despre serviciile firmei mele si cu alti omuleti care vor parteneriate, angajari etc. Pe langa asta, tiroida m-a informat ca vrea marire de salar (care se da doar miercurea si vinerea, deci luni si marti am zacut in papusoi) si corpul a cerut niste pastile de alergie, bonus. Cu tot balamucul asta, casa mea sta sa cada si strachinile din bucatarie s-au extins pana pe aragaz, de nici nu mai pot sa fac mancare. 

Aseara am facut mamaliga

Scopul era sa mananc mamaliga cu cascaval si oua prajite. De la ultima aventura cu prajitul oualor, nu le-am mai amestecat cu nimic. Le-am spart pur si simplu in tigaie. De la unul dintre ele a cazut un pic de coaja. Am zis ca e fierbinte, n-o scot acuma. La final s-a parjolit asa bine, incat n-am mai gasit coaja. Dar nici n-am simtit-o cand am mancat.

Cum sa supravietuiesti unui orez cu parjoale

In seara asta am decis sa traiesc niste senzatii tari, niste adrenalina cum numai in Grecia mai gaseam. M-am apucat de gatit.

 

Decizia era luata demult: orez cu parjoale. Am cautat pe Lecturi si Arome reteta, am citit-o si n-aveam masina de tocat carne. Asa ca am retinut esentialul: carne, oua si ceapa. Erau ceva verdeturi, dar mi-a fost lene sa caut la magazin.

 

Inainte de a incepe reteta, tin sa va anunt ca am un cutit care e ca bulibasa intre tigani: taie tot, nu iarta nimic. Smecheria e ca are o toaca in care se baga si acea toaca il ascute automat. E primit cadou de Sfantul Valentin, de la un american, dar ii pot face o poza daca vreti sa ma laud. El e explicatia pentru care am tocat o ceapa fina, fara sa fiu o Drama Queen. Acestea fiind zise, sa incepem reteta.

 

Cu precizie, imediat ce am tocat ceapa si i-am facut baita in 2 oua, am descoperit ca am carnea inghetata bocna. Am bagat-o, cu hartia ei peste (tremura si carnea pe ea, saraca), in cuptor sa se dezghete. Cumva, miraculos, nu a luat nimic foc. Am zis sa intind coarda, deci am continuat sa fac reteta.

 

Carnea aproape dezghetata (cred ca i-a fost frig tare in congelator) a fost imprietenita cu acele 2 oua si ceapa pusa la punct. Cu lingura, mana si puterea mintii am reusit sa rezolv toate conflictele interioare ale carnii, ce au aparut ca urmare a frigului indurat. Apoi,am organizat prietenia in intamplari si, cat am putut, am trecut fiecare intamplare prin pesmet. Dupa ce n-am mai putut, am trecut prin faina. De ce n-am mai putut? Pentru ca pesmetul meu a fugit usurel de-acasa, firmitura cu firmitura, fara ca eu sa fi bagat de seama atata amar de luni.

 

Revenind. In tigaie am scapat cam mult ulei pentru standarde englezesti, asa ca s-au iscat conflicte. Parjoalele au fost puternice asa ca uleiul a fost cel care a sarit in toate partile. Din fericire, aragazul a scapat teafar, fara pic de fum. Chiar si alarma de incendiu pare sa se fi distrat, ca n-a mai urlat de data asta.

 

Decisa sa fac economie, am planuit sa scot toate parjoalele din tigaie (de acum erau fierbinti, au fost la plaja in tigaie), apoi sa inlocuiesc tigaia cu o cratita ce contine apa si orez. Planul a functionat pana a picat o parjoale pe langa tigaie. Mi-a fost frica sa nu ajunga uleiul pana pe ochi, asa ca am gonit-o repede intr-un colt.

 

Acuma fierb orezul. Mi-am amintit sa-i pun sare. Pot considera ca am supravietuit gatitului. Dar oare oi supravietui si mancatului? 😱🤕

Reteta in stil britanic

Tin sa va anunt, cu mandrie, ca, asa cum toate sunt bune in Anglia, tot la fel a iesit si reteta mea. E inventata de mine, dar cu idei furate de pe la colegii de munca.

Cadoul de Craciun

Am o colega camerista care e disperata dupa atentie. Il terorizeaza pe un polonez sa vina la cina romantica, imi toaca mie nervii ca nu-i dau atentie, ca imi dau altii atentie… si azi i-a venit randul receptionerei: