Eu sunt foarte mofturoasa la mancare. Cumplit. Daca-ti pui mintea cu mine sa-mi gatesti exact cum imi place, o iei pe camp. Nu si in cazul bucatarului de la hotel. El a inteles foarte repede ce si cum, imi face mancare exact pe gustul meu. Se ocupa de cina si, datorita lui, am ajuns ca in fiecare seara sa mi se para ca-i Craciunul. Mereu cobor cu bucurie in bucatarie sa vad ce bunatati a mai pregatit si cum a mai adaptat retetele pentru mine. Tot datorita lui, mereu ma culc zambind. In conditiile astea, e logic ca mereu ma uit cu drag la el.
Intr-o singura dimineata
Eram prin bar, dadeam cu aspiratorul, cand il vad pe un coleg polonez in pantaloni scurti, carand doua valize mari. Arata exact ca in reclame, asa ca il intreb:
Inainte sa inseli, cere aprobare telefonului
Stateam in seara asta linistita, imi traduceam cartea, aveam muzica zen, chiar si net (ptiu, sa nu-l deochi). Deodata, imi vine un mesaj de la un amic:
Da, dar X e slaba, nu e buna la pat. Ce fac? Ea are oase multe la uter. Y, tu esti frumoasa, aia e schelet, e sperietoare de ciori. O pui in cires, se sperie graurii si nu mai mananca cirese. Sau o pui in nuc, se sperie ciorile si raman nucile. Am dreptate, Y?
(mesajul e nitel coafat. I-am scos injuraturile, vorbele urate si i-am oferit niscaiva semne de punctuatie+cratime)
Y nu e numele meu, baiatul asta clar gresise destinatarul. Asa ca ii raspund de pe un numar pe care nu-l cunostea:
Nu stiu cine sunt fetele astea, dar daca X e asa naspa, eu zic s-o inchiriezi la speriat grauri. Sex nu faci, dar macar scoti bani. Succes!
Imediat m-a sunat omul, necajit ca telefonul lui a luat-o razna si a trimis mesajul ala la toata lista de contacte. Cel mai probabil, inclusiv lui X.
Ia ghiciti acum, cine va adormi singurel visand la Ileana Consanzeana?
Nimic nu-i mai amuzant decat sa fii camerista
M-am mutat in Anglia, acum sunt camerista.
Am intrat azi intr-o camera unde inca erau clienti. Cand am deschis usa, ea se agita de zor in fata oglinzii: pieptene, parfum, machiaj, mai trebe nitel aici… In timpul asta, barbatul statea resemnat pe pat si isi sustinea nevasta: „sa nu uiti cheile, telefonul…” Mai lipsea sa adauga „si pe mine sa ma lasi sa mor, ca plictisit sunt deja”.
In alta zi, eram cu sefa prin bucatarie, impatuream lenjerie de pat. La un moment dat, o intreb:
Continuă să citești Nimic nu-i mai amuzant decat sa fii camerista
Cum sa iti convingi tigaia sa te domine
E doar o tigaie, cum sa ma domine ea pe mine? Exact asa am gandit si eu pana azi, cand am decis s-o curat cum trebuie.
Sa va explic de unde atata tupeu: lucrez ca femeie de serviciu intr-un restaurant. Acolo spal zilnic tigai. De asemenea, tot de acolo stiu ca grasimea arsa si intarita din sertarele de inox se duce, draga de ea, doar daca ii arunc in cap apa calda cu detergent de vase si otet.
Acum, inox, tigaie de teflon… am sperat sa fie teflonul doar un invelis interior si tigaia de metal. Si inoxul e tot metal, nu? Ar trebui sa functioneze la fel. Asa ca azi, zi libera, am luat o galeata, am umplut-o cu apa fierbinte, am bagat nitel detergent+otet in tigaia si am trimis tigaia sa faca o baita. A stat pe putin trei-patru ceasuri.
Cu macaroanele in cuptor, am decis sa-mi scot victoria din galeata. Surpriza, era jegoasa ca la inceputul zilei. Conform principiilor UE, trebuie sa fiu toleranta si prietenoasa, asa ca i-am turnat niste apa in cap, sperand sa iasa tot jegul de pe ea. N-a vrut sa se lase dus. Dar am vazut ca ma innegrisem pe maini, deci ceva ceva se ducea, doar ca prea putin.
//giphy.com/embed/Bux3gV2kZRn8c
Am luat buretele de sarma si am decis s-o curat pe exterior. S-a dus vreo trei sferturi din fund si cam atat. Am luat cutitul sa ii curat marginile. Alea barem sunt frumoase. Dar tigaia mea are si 2 cercuri cam adancite. Alea ar fi mers facute cu cutitul, dar era un efort prea mare pentru cat a stat nenorocita la scaldat.
Asa ca, aplicand ce am invatat in facultate si considerand ca in toate grasimea aia s-o fi aciund si niste bacterii, am ras-o asa un pic, cat sa stric „filmul bacterian„. Apoi am turnat-o iar in apa fierbinte, poate de data asta o sa convinga mai mult jeg sa plece la casa lui. Nu de alta, dar un lichid trece mai usor prin suprafetele poroase, eu asa am invatat la scoala.
Acum astept. Asteptati si voi partea a doua, ca nu doare 🙂
Razboiul de linistire a vecinilor
Ai niste vecini care zbiara permanent? Atunci permite-i specialistului sa te ajute.
Din ce am vazut prin jur, Grecia e pe locul 2 la capitolul „cei mai galagiosi vecini” (pe primul e Italia). Nu doar ca sunt galagiosi, dar si blocurile sunt atat de prost construite incat ma mir cum de n-am ales sa stau la cort, ca la fel auzeam tot cale de 3 km. In mod special, aveam o nebuna langa care zbiera mereu, cu 2-3 ore de pauza/zi.
Croissante de slabit
Dupa atatea sfaturi primite de la voi, e timpul sa dau ceva la schimb. Cum toate femeile din jurul meu, de orice natie, varsta sau stare civila sunt pasionate rau de slabit, am decis sa va dau o reteta de placinta pentru slabit.
Daca urmati minim 2 din cei 3 pasi obligatorii, clar veti slabi. Care sunt pasii?
1. Puneti in aluat, fara discernamant, tot ce gasiti gustos prin frigider. Eu sunt moarta dupa oua si lactate, deci am pus 2 oua (doar 2, de tristete ca nu mai aveam de rata), tot laptele, toata branza dezghetata si noroc ca smantana inca protesta.
2. Este obligatoriu ca faina sa fie ultimul ingredient adaugat. In felul acesta, oricata ati avea, sigur va fi prea putina. Eu am pus aproape 1 kg si, ca bonus, abia cand eram cu mainile in dihania de aluat, am constatat ca mai aveam foarte putin ulei.
3. (nu l-am respectat, dar la cum arata creatia, sigur ar face placinta si mai eficienta): adaugati cacao. La fel, fara discernamant, ca si adrenalina data de surprize contribuie la slabit.
Un mic istoric: aveam in plan sa fac niste papanasi. Apoi m-am gandit ca ar fi frumos sa ii fac in cuptor. O saptamana am fost indecisa daca sa le las un bilet in cuptor „scoate-ma din casa dupa 30 de minute” sau sa mai astept racoarea ca sa scot eu papanasii din cuptor.
Intr-un final, azi ploaia mi-a facut surprize: frig si strazi intregi in care inotul era posibil. Dilema s-a incheiat, eram decisa sa fac papanasii, chiar mi-am trecut in agenda daaaar… am vazut mai jos o reteta cu iaurt, ceva despre croissante. Asa ca de ce sa nu pacalesc smantana ca e iaurt si sa fac totul sub forma de croissant? Ca n-am si eu o masa, nu pot intinde aluatul.
Daaar, eu am terminat Politehnica, oare chiar n-oi putea sa intind aluatul ala? Ba sigur ca se poate! Direct in tava de la aragaz. Dupa ce mi-a bolborosit nemernicul in cratita vreo doua ceasuri, de era gata sa evadeze (cica-l jena cratita), l-am turnat pe tot in tava. Si jur ca am incercat sa-l intind, dar era pur si simplu prea mult. Si prea moale.
Lupta cu aluatul
Dat fiind ca inca e legal peste tot in lume, de ciuda ca era afurisit, am bagat cutitul in el si l-am taiat ca in filmul de pe youtube: triunghiuri. Acum nu stiu daca chiar crestea aluatul asa repede, dar mi-a fost greu sa despart bucatile, pastrandu-le forma. Cred ca erau familiste sau cu ceva origini grecesti, altfel nu-mi explic. Dar le-am dovedit pana la urma si, cumva, in mod misterios, le-am facut sa pozeze in croissante. (Va dati seama ce gol interior tre’ sa simta papanasii aia, ca i-am fortat sa para altceva decat sunt?)
Inainte sa le bag in cuptor, stateam asa si ma uitam la ele: oare daca le puneam cacao, mai avea cineva stomac sa se uite macar la ele?
PS: Parca simtiti cum slabiti numai citind reteta, nu? 😀
Aluat pentru reparat avioane
Intr-o zi mi s-a urat cu binele si am decis sa fac o prajitura. De fapt, am zis ca urmeaza sa ma mut, sa nu mai gatesc pentru urmatorii doi ani si am ales sa-mi termin mancarea din casa. Aveam si pofta de dulce, ce-i drept. Si cacao, si dulceata….
Am facut cercetari sa vad daca se potrivesc una cu alta (cacaua cu dulceata). Nimeni n-a stiut sa-mi zica, dar toti m-au sfatuit sa incerc. Ba chiar cineva a avut curajul sa ma intrebe de reteta. Evident, nu aveam. Stiam doar ca vreau sa fac negresa si imi aduceam foarte vag aminte despre cum se facea prajitura asta. De ce vag? Ca ultima oara cred ca am facut-o la ….10 ani.
Poveste de dragoste cu netul
Eu si furnizorul meu de net traim o sfasietoare poveste de dragoste. De trei zile incoace, fiecare plange de partea cealalta a gratiilor (usii de garaj, in cazul nostru).
In timp ce eu tot fac drumuri spre magazin ca sa-mi platesc factura la net (si mereu e inchis), el imi trimite mesaj pe telefon cu metodele prin care pot plati. Evident, mesajul ajunge la juma’ de ora dupa ce nicio metoda nu mai e valabila. De ce? La fel ca el, si bancile se inchid la aceeasi ora. Plus ca, sa fim seriosi, doar n-am vrea sa trimita vreo informatie in timp util. E mai palpitant sa alerg doar ca sa dau cu botul de o usa inchisa. Usa din-aia mare, de garaj, rezistenta, sa n-o daram din prima.
Azi ma duc iar sa-mi vizitez dragostea. Sper ca de data asta sa lase orgoliile deoparte si sa ma primeasca cu banii.
Tineti-mi pumnii!
Surprize din strainatate
De bine, de rau, la noi in tara, lucrurile sunt cat de cat de calitate si, cel mai important, stabile. Painea tine 2-3 zile, hainele raman fix la fel ani de-a randul… nu si in noua mea tara.
Painea
In septembrie, dupa mult chin, am descoperit ca painea se gaseste doar la cuptoarele de paine, nu si in supermarket. Am reusit intr-o dimineata sa ajung in timp util cat sa-mi cumpar o paine. Pe drum, am gasit o pancarta pe care scria „Avem paine fara gluten”. Stiam ca lipsa glutenului ar putea ameliora cumva rebeliunea tiroidei, asa ca am dat buzna in magazin sa iau painea cu pricina. Nu scria nicaieri pe ambalaj ca nu ar avea gluten, dar am crezut-o pe cuvant pe vanzatoare.
Acasa, painea normala am uitat-o in frigider, pe cea fara gluten am inceput s-o mananc. Dupa vreo saptamana, mi-a venit pachet de acasa, cu turte incluse. Doua saptamani m-am infruptat ca tatarii din mancarea primita. Apoi, cu durere in suflet, am revenit la painea fara gluten si dihaniile gatite de mine. Am terminat-o intr-o zi de duminica, asa ca am decis sa cercetez painea aia cu gluten, luata acum vreo trei saptamani. Era surprinzator de buna, n-avea nici urma de mucegai. Am mai mancat 2-3 zile din ea. Apoi, mucegaiul si-a aratat coltii si a trebuit s-o arunc. Dupa o luna.
Tricoul
De cand am venit aici, toate hainele mi se rup surprinzator de repede. Tricouri, pantaloni… toate se destrama la cusaturi, la toate li se duce din material… te juri ca-s biodegradabile. In acelasi timp, am gasit un targ cu haine la 50 de centi. Decisa, m-am dus intr-o zi sa-mi iau niste pantaloni si un tricou. N-am avut cum sa le probez, le-am luat la ghici. Pantalonii am mai apucat sa-i port de 2-3 ori si apoi au facut depresie in dulap. Tricoul, in schimb, a fost purtat mult si bine. Cand l-am cumparat, imi ajungea cam pana la jumatea coapsei si cred ca mai incapea cineva in el. Dupa a doua spalare, imi ajungea pana sub fund. Dupa a treia spalare, a devenit un tricou dragut si decent, exact cum mi s-ar cere la scoala. Curiozitatea mea e: cam de cate ori ar trebui sa-l spal ca sa-i vina unei papusi Barbie? Si cum l-as putea spala fara sa se mai micsoreze?
Va multumesc anticipat pentru raspunsuri 😀
Schimba reteta 