Pe baza acestei retete si a mai vechilor cunostinte, am facut clatite. Au iesit bune, am primit felicitari sincere. Ei bine, m-am simtit atat de gadilata in orgoliu incat am decis sa trec la urmatorul nivel: clatite cu ciocolata.
Azi dimineata le-am facut cum m-a invatat tata. Pun cate un sfert de bucatica de ciocolata pe marginea clatitei, o rulez, o bag in cuptor si, dupa ce s-a incalzit, o scot, o desfac si trag un diametru din ciocolata topita. Apoi rulez in paralel cu diametrul. (atata geometrie si zgarcenie nu cred ca ati mai vazut voi demult) Mie imi place sa aduc un plus de originalitate in tot ce fac, asa ca am stat pe Facebook in timp ce asteptam sa se incalzeasca. Mi-am amintit de ele cand deja erau maro si tari, de am ajuns sa rulez pietre.
In seara asta mi-a fost prea lene pentru asa metoda complicata. Am preferat sa merg pe scurtatura verisorilor mei: amestec clatitele si ciocolata direct in gura. Prin urmare, am rulat frumos ultimele sase clatite,le-am pus intr-un castron de tabla, cu doua bucati de ciocolata langa si le-am bagat in cuptor. Ca sa nu le mai ard, mi-am facut de lucru prin bucatarie. Ma uit la ciocolata, inca avea forma. Ma duc in dormitor sa-mi strang hainele. Ma intorc la cuptor, ciocolata avea aceeasi forma. Aproape invinsa, intru pe Facebook de pe telefon. Dupa un timp, ma intorc iar la cuptor. Ciocolata aceeasi forma, dar cam mirosea a…. ciocolata arsa. O scot din cuptor, mirosul avea dreptate!
Voi va dati seama ce incapatanata e? A preferat sa se arda in loc sa se topeasca!
Schimba reteta 